„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18)

     La creație, Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut și a spus că „erau foarte bune.” (vezi Geneza 1:31) Apoi a venit un moment în care Și-a dat seama că omul este singur, neîmplinit și incomplet. Atunci, Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” și a creat-o pe Eva. De fapt, niciunul dintre noi nu se poate dezvolta până la cel mai înalt potențial dacă nu este conectat la relații hrănitoare și dătătoare de viață. Iată un exemplu: într-un program de recuperare în 12 pași, consilierul face doar 10% din muncă, prin îndrumarea oferită; restul de 90% se derulează prin interacțiune: persoanele din grup se provoacă una pe alta, își oferă mângâiere și se întăresc reciproc. Omul este o ființă socială. El are nevoie în permanență de conexiuni cu alți semeni. Și adevărul este că noi suntem modelați de oameni! Persoanele potrivite ne ajută să devenim cea mai bună versiunea a noastră, și noi facem la fel pentru alții. Ele ne văd așa cum noi nu ne vedem uneori, ne aplaudă când înaintăm și ne pun obstacole când deviem de pe cale. Cea mai înaltă și mai bună formă de relație la care se face referire în Sfânta Scriptură este „părtășia Duhului Sfânt” (vezi Filipeni 2:1; 2 Corinteni 13:14 și 1 Ioan 1:6). Nu este o legătură doar de natură socială, relațională sau intelectuală, ci este o legătură spirituală profundă, care ne ajută să creștem. Este ca diferența dintre albine și fluturi. Fluturii doar zboară peste un teritoriu, dar albinele strâng mierea. De ce? Pentru că ele nu doar aterizează scurt pe o floare, ci rămân pe ea până când extrag nectarul dătător de viață. Dumnezeu l-a scos pe Ionatan în calea lui David, și a făcut ca lângă Rut să fie o Naomi. El a pregătit și pentru tine oameni pe care ar vrea ca să-i cunoști. Deci, dacă îți dai seama că ai nevoie de un asemenea om, vorbește cu Dumnezeu despre asta – chiar astăzi!